In urma cu doua decenii, internationalul Mircea Cristescu a parasit Capitala pentru Cluj, transferandu-se de la Steaua la Universiatatea, si a contribuit din plin la anii de glorie ai echipei antrenate pe atunci de regretatul Gheorghe Roman. Stabilit in Cluj impreuna cu familia (n.n. – s-a casatorit cu fosta mare baschetbalista Ildiko Manases), Cristescu a intrat in istoria baschetului romanesc si prin recordul, nedoborat pina in prezent, realizat in Divizia A: 24 de cosuri de 3 puncte (12.10.1992)! Dupa ce si-a agatat ghetele-n cui a ramas fidel sportului care l-a consacrat si a inceput sa se ocupe de dezvoltarea baschetului din orasul de pe malurile Somesul, ocupandu-se de destinele clubului U-Mobitelco BT Cluj-Napoca. Tinand cont de implicarea sa in fenomen, in 2010, Biroul Federal al FRB l-a desemnat coordonatorul zonei Cluj in Programul National de Dezvoltare “PerformBaschet, un pas inainte”, o numire care s-a dovedit a fi benefica pentru indeplinirea obtictivelor acestui proiect initiat si derulat de FRB in toate regiunile importante ale tarii. Astazi va oferim un interviu in exclusivitate cu Mircea Cristescu despre “PerformBaschet”…
 
De curand a inceput o noua actiune “PerformBaschet, un pas inainte” cu generatia '98 si '99, dupa cele cu generatiile ’95, ’96 si ‘97. Cum raspund copii si antrenorii la actiunile din zona Cluj?
 
Pot sa spun ca generatia ’98 si ‘99 cu care s-a inceput o noua actiune in programul “PerformBaschet” este chiar entuziasmata si dornica de munca in cadrul noilor antrenamente de pregatire. In ceea ce priveste antrenorii din zona pe care o coordonez, afirm cu tarie ca acestia sunt deja familiarizati cu acest program si cred ca au raspuns foarte bine pina in prezent.
 
Cum a decurs pina acum programul initiat de Federatia Romana de Baschet?
 
In zona Cluj ne mandrim cu o prezenta mare a sportivilor la antrenamentele din “PerformBaschet”, mai ales ca de aceasta data au avut un target de atins, si anume acela de a-si indeplini visul de a face parte din lotul national. Astfel, participantii au depus o munca sustinuta pina acum si cred ca acest lucru s-a vazut in progresul sportivilor…
 
Ca fost mare jucator si actual presedinte de club, ce ne puteti spune despre actualele generatii de copii?
 
Discutand despre acest aspect, vreau sa plec de la ideea ca intotdeauna copii nu au vreo vina atunci cand nu dau rezultate. Vinovati consider ca suntem noi, cei care ii indrumam si din acest punct de vedere pot sa spun ca programul “PerforBaschet”, in sfarsit, dupa atatia ani de seceta a unei pregatiri speciale pentru jucatorii de valoare si nu numai, a venit ca si o gura de oxigen. Cand eram de varsta lor nu am beneficiat de un astfel de program, dar in schimb in acea vreme sportul era politica de stat. Aveam scutire permanenta de frecventa de la scoala, dar asta nu inseamna ca neglijam scoala, ci doar ca trebuia sa invatam in cantonamente si sa ne dam lucrarile si tezele in perioada in care ajugeam la scoala, separat de restul clasei. Iar perioada de pregatire era mult mai mare, aveam mult mai multe antrenamente pe saptamana, aveam turnee internationale (uneori, si cate doua turnee intr-o luna) si in aceste conditii am progresat. Punctual, raspunsul la intrebarea dumneavoastra este ca pot sa spun ca in ziua de astazi copii sunt mult mai dinamici si de abia asteapta sa fie directionati. Cred ca locul in care suferim cel mai mult este pregatirea atletica a sportivilor, a baschetbalistilor. Dintr-un corp atletic, intr-un timp foarte scurt poti sa scoti un baschetbalist, pe cand dintr-un copil care cunoaste toate procedeele si nu este si atlet nu va ajunge niciodata un baschetbalist de top.
 
Care ar fi plusurile aduse de Programul "PerformBaschet"?
 
In primul rand atentia speciala a antrenorilor asupra valorilor din generatiile respective si sansa “sleeper”-silor de a exploda. In plus, pe langa o crestere a tehnicii individuale, pot sa remarc si o usoara schimbare pozitiva in mentalitate, ceea ce cred ca este foarte important.
 
Dar minusurile constatate in timp?
 
Fiind un program de voluntariat, este bine ca se bazeaza doar pe pasiune si pe dorinta de a dezvolta baschetul, dar cred ca copii ar trebui motivati, ca si antrenorii, si cu niste experiente internationale. Si aici, pot da exemplul antrenorului din Israel sau a antrenorilor din NBA Developpment care au venit la Bucuresti, dar care cred ca ar trebui sa vina si in zonele din tara. De asemenea, cred ca ar putea fi trimisi liderii de generatie pentru a face parte si din programul din Turcia si de a avea parte de pregatire comuna intre generatiile din cele doua tari.
 
In calitate de coordonator pe zona Cluj ce ne poti spune despre receptivitatea si motivarea copiilor?
 
In orasul nostru, baschetul este nu doar un sport, ci este un motor de dezvoltare al societatii. De aceea, toti copii din Cluj au raspuns si vor raspunde pozitiv la astfel de programe, deoarece “le este foame de baschet”.
 
De ce credeti ca ar trebui sa aleaga copii sa vina la actiunile "PerformBaschet"?
 
Fiind un program initiat si dezvoltat de catre Federatia Romana de Baschet consider ca orice antrenor din tara ar trebui sa ghideze copii catre acest program si de asemenea toti copii, impreuna cu parintii, vor putea avea si o alta sansa de pregatire pe care o pot compara oricand cu ceea ce fac de obicei, la cluburile unde sunt legitimati.
 
Credeti ca va da roade Programul “PerformBaschet”?
 
Daca ne gandim la rezultate pe plan international, care de altfel este singurul criteriu la care ar trebui sa ne raportam, acest program nu va avea succes decat printr-o munca asidua a tuturor centrelor si in colaborare cu multe meciuri internationale. Astfel, ca si copii de 15 ani care au inceput acest program anul trecut sa poata sa intre in primele 8 echipe din Europa la 17 sau 18 ani…
 
Un mesaj de incheiere pentru copii si antrenori...
 
Baschetul este un sport mult prea frumos si peste toate problemele pe care le avem zilnic. Minutele de antrenament sau de meci sunt printre putinele minute din viata care ne fac sa luptam, sa pierdem, sa castigam, dar mai presus de toate sa ne indeplinim visele printr-un simplu joc.